Timpul in basm !

In esenta sa,basmul este alcatuit pe doua planuri temporale:imaginarul si realul,avand ca punct de plecare formula tipica ‘’a fost odata ca niciodata’’.Din capul locului suntem introdusi in universul bivalent oscilatoriu si in eterna negasire a omului in niciuna dintre cele doua lumi.
Alungat din transcendent omul cade prada furiei divine care totodata il binecuvanteaza,dar il si blesteama cu cunoastere limitata,insuficienta de a putea intelege neintelesul,incapabil de a trada timpul.
Ori in basmul ‘Tinerete fara batranete si viata fara de moarte’,Fat-Frumos sparge bariera dintre lumi,sfidand divinitatea si ajunge in punctul final: eternitatea-timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu,in care notiunea de ‘timp universal’nu mai are sens.
Daca luam in considerare afirmatia Sfantului Augustin si anume: ,,lumea a fost facuta cu timp,nu in timp’’ atunci apare involuntar intrebarea cum s-a putut crea ceva din nimic,dintr-un timp care initial nu exista?
Are timpul un inceput?Atunci este logic sa se si termine la un moment dat.
Fat-Frumos se strecoara in vesnicie,moment marcat de sintagma ‘’trece…fara sa-l doara macar capul’’.Durerea de cap este de fapt pentru omul simplu,blestemat de povara propriului nume, percptia timpului,care pentru erou devine inexistenta.Fiul de imparat are imortalitatea de partea lui,a castigat-o pe parcursul intregului drum,dand dovada de abilitati tipice.Vom sublinia de aici urmatorul lucru si anume:oare este suficient ca intrunind anumite calitati sa patrunzi dincolo de orice trecut sau viitor?Ori este nemurirea un spatiu in care viata mai are sens?
F. Nietzsche spunea ca ‘’timpul este focul in care ne ardem existenta’’,afirmatie echivoca pentru omul de rand,dar pe care eroul nostru o contrazice si de data aceasta,caci timpul sau stagneaza.Manat insa de infernul constiintei,decide sa treaca inca o data bariera dintre lumi,de data aceasta in sens invers,ceea ce implica fatalmente pedeapsa divina si intalnirea cu Moartea.
Aducand din nou in plan notiunea de ’timp universal’ extragem concluzia ca timpul oricui este finit ‘si ca marea arta e sa stii sa mori frumos’(M.Drumes).

BASMUL – PURTĂTOR AL MARILOR ÎNTREBĂRI

Abatandu-ne putin de la decorul citadin si fad al realitatii proprii,tindem catre un univers,pe cat de simplist in alcatuirea sa,pe atat de complicat,un univers care incepe inevitabil cu:’’a fost odata ca niciodata’’.
In sine,basmul nu pare altceva decat un cadru banal.Dar la o analiza mai amanuntita conduce la finalizari cu tenta psihologica,umana si nu in ultimul rand,existentiala.
Fiind desigur un decor al fictiuii,el pastreaza totusi insusiri ale spatiului real din care a luat nastere.Insusi naratorul camufleaza sub masca propriei penite elemente real-fantastice,o ravasire de linii si tipare ce amintesc de universul obisnuit.
Vorbind atat din punct de vedere spatial cat si temporal putem distinge 2 planuri mari:real si fictiv.