miercuri, 21 octombrie 2009

Timpul in basm !



In esenta sa,basmul este alcatuit pe doua planuri temporale:imaginarul si realul,avand ca punct de plecare formula tipica ‘’a fost odata ca niciodata’’.Din capul locului suntem introdusi in universul bivalent oscilatoriu si in eterna negasire a omului in niciuna dintre cele doua lumi.
Alungat din transcendent omul cade prada furiei divine care totodata il binecuvanteaza,dar il si blesteama cu cunoastere limitata,insuficienta de a putea intelege neintelesul,incapabil de a trada timpul.
Ori in basmul ‘Tinerete fara batranete si viata fara de moarte’,Fat-Frumos sparge bariera dintre lumi,sfidand divinitatea si ajunge in punctul final: eternitatea-timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu,in care notiunea de ‘timp universal’nu mai are sens.
Daca luam in considerare afirmatia Sfantului Augustin si anume: ,,lumea a fost facuta cu timp,nu in timp’’ atunci apare involuntar intrebarea cum s-a putut crea ceva din nimic,dintr-un timp care initial nu exista?
Are timpul un inceput?Atunci este logic sa se si termine la un moment dat.
Fat-Frumos se strecoara in vesnicie,moment marcat de sintagma ‘’trece…fara sa-l doara macar capul’’.Durerea de cap este de fapt pentru omul simplu,blestemat de povara propriului nume, percptia timpului,care pentru erou devine inexistenta.Fiul de imparat are imortalitatea de partea lui,a castigat-o pe parcursul intregului drum,dand dovada de abilitati tipice.Vom sublinia de aici urmatorul lucru si anume:oare este suficient ca intrunind anumite calitati sa patrunzi dincolo de orice trecut sau viitor?Ori este nemurirea un spatiu in care viata mai are sens?
F. Nietzsche spunea ca ‘’timpul este focul in care ne ardem existenta’’,afirmatie echivoca pentru omul de rand,dar pe care eroul nostru o contrazice si de data aceasta,caci timpul sau stagneaza.Manat insa de infernul constiintei,decide sa treaca inca o data bariera dintre lumi,de data aceasta in sens invers,ceea ce implica fatalmente pedeapsa divina si intalnirea cu Moartea.
Aducand din nou in plan notiunea de ’timp universal’ extragem concluzia ca timpul oricui este finit ‘si ca marea arta e sa stii sa mori frumos’(M.Drumes).

5 comentarii:

Lume din minciuni spunea...

Ne nastem,crestem,iubim...ne formam o familie,municm...impovarati de anii ce trec peste noi cu o singura dorinta,sa ne odihnim...timpul ne-a imbatranit trupurile si ne-a ucis pofta de viata...nu mai ramane decat o singura etapa...si cred ca stii care este aceea...moartea.Oare nu este ideea de nemurire mult prea cruda pentru o fiinta umana?Oare o data cu moartea se incheie si timpul?Si daca da,vesnicia in ce se masoara?

Anonim spunea...

timpul...imprevizibil

Gerila spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gerila spunea...

Timpul este acelasi pentru fiecare,dar niciodata nu dureaza la fel. Ne uramareste mereu si ne pune pe ganduri.
Timpul are multe manifestari avand in vedere faptul ca uneori ni se pare ca sta in loc, alteori ca trece prea repede.
Timpul in basm este de obicei etern pentru fortele binelui si imrevizibil pentru fortele raului, dandu-ne satisfactie la momentul respectiv(momentul citirii) dar gandindu-ne in amanunt, ducem la o singura morala, aceea de a spune ca TIMPUL BASMULUI ESTE DE OBICEI INCORECT

afrodita spunea...

"Ajunge o singură repetare pentru a demonstra că timpul este o înşelăciune." (Jorge Luis Borges)
Timpul in basm este un timp etern, necunoscut. Pesonajele sunt supuse unor probe diferite, insa nu au un timp limita de realizare a acestora. Este inselator, prezentand in acea lume fantastica elemente reale ce le regasim si azi printre noi.