Timpul in basm !

In esenta sa,basmul este alcatuit pe doua planuri temporale:imaginarul si realul,avand ca punct de plecare formula tipica ‘’a fost odata ca niciodata’’.Din capul locului suntem introdusi in universul bivalent oscilatoriu si in eterna negasire a omului in niciuna dintre cele doua lumi.
Alungat din transcendent omul cade prada furiei divine care totodata il binecuvanteaza,dar il si blesteama cu cunoastere limitata,insuficienta de a putea intelege neintelesul,incapabil de a trada timpul.
Ori in basmul ‘Tinerete fara batranete si viata fara de moarte’,Fat-Frumos sparge bariera dintre lumi,sfidand divinitatea si ajunge in punctul final: eternitatea-timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu,in care notiunea de ‘timp universal’nu mai are sens.
Daca luam in considerare afirmatia Sfantului Augustin si anume: ,,lumea a fost facuta cu timp,nu in timp’’ atunci apare involuntar intrebarea cum s-a putut crea ceva din nimic,dintr-un timp care initial nu exista?
Are timpul un inceput?Atunci este logic sa se si termine la un moment dat.
Fat-Frumos se strecoara in vesnicie,moment marcat de sintagma ‘’trece…fara sa-l doara macar capul’’.Durerea de cap este de fapt pentru omul simplu,blestemat de povara propriului nume, percptia timpului,care pentru erou devine inexistenta.Fiul de imparat are imortalitatea de partea lui,a castigat-o pe parcursul intregului drum,dand dovada de abilitati tipice.Vom sublinia de aici urmatorul lucru si anume:oare este suficient ca intrunind anumite calitati sa patrunzi dincolo de orice trecut sau viitor?Ori este nemurirea un spatiu in care viata mai are sens?
F. Nietzsche spunea ca ‘’timpul este focul in care ne ardem existenta’’,afirmatie echivoca pentru omul de rand,dar pe care eroul nostru o contrazice si de data aceasta,caci timpul sau stagneaza.Manat insa de infernul constiintei,decide sa treaca inca o data bariera dintre lumi,de data aceasta in sens invers,ceea ce implica fatalmente pedeapsa divina si intalnirea cu Moartea.
Aducand din nou in plan notiunea de ’timp universal’ extragem concluzia ca timpul oricui este finit ‘si ca marea arta e sa stii sa mori frumos’(M.Drumes).

BASMUL – PURTĂTOR AL MARILOR ÎNTREBĂRI

Abatandu-ne putin de la decorul citadin si fad al realitatii proprii,tindem catre un univers,pe cat de simplist in alcatuirea sa,pe atat de complicat,un univers care incepe inevitabil cu:’’a fost odata ca niciodata’’.
In sine,basmul nu pare altceva decat un cadru banal.Dar la o analiza mai amanuntita conduce la finalizari cu tenta psihologica,umana si nu in ultimul rand,existentiala.
Fiind desigur un decor al fictiuii,el pastreaza totusi insusiri ale spatiului real din care a luat nastere.Insusi naratorul camufleaza sub masca propriei penite elemente real-fantastice,o ravasire de linii si tipare ce amintesc de universul obisnuit.
Vorbind atat din punct de vedere spatial cat si temporal putem distinge 2 planuri mari:real si fictiv.

Basmul in plachete

A fost odata ca-n povesti, o ora linistita. In aceasta ora a trebuit sa scriu despre basm. M-am trezit brusc aruncata intr-o lume plina de pintese, de zane, o lume de mult uitata... si totusi, parca ieri ma urcam in bratele bunicului, ca sa il rog "sa plecam" spre acel taram fermecat... Il "dresasem" pe bunel sa fie mereu in poveste un print bun si curajos sau cateodata un om rau si viclean ce dorea sa cucereasca printeasa frumoasa. Intotdeauna personajele bune traiau fericite pana la adanci batraneti... dar am crescut si am aflat ca asta se intampla doar in basme. De ce?! De ce nu pot sa aduc basmul in viata reala? De ce viata nu ne ofera pe o tava toata magia de care avem nevoie? De ce nu poate fi viata culisele basmului si nu invers? Nu cred ca poate cineva spune de ce... Si tot ce ne mai ramane e sa incepem iar o poveste cu "A fost odata..." ...

Basmul in plachete

"Plicticoasa nemurire"

O viata lunga inseamna o binecuvantare, dar nemurirea un blestem. Imagineaza-ti existenta ta nemuritoare ca o statie de autobuz in care autobuzul tau intarzie in timp ce al altora vine. Stai pe o banca printre oameni si nu spui nimic pentru ca totul a fost deja spus si facut. Cei pe care ii cunosti pleaca si numai tu ramai; urmand un curs pe care il cunosti si stii ca nu poti decat sa il urmezi; chiar daca duce intr-un singur loc, singuratatea.

Basmul in plachete

Armonie Vs Haos
- in basmul "Harap-Alb" -

In lumea basmului armonia si haosul au un loc bine determinat in acest univers.
Astfel, in lumea reala a basmului, armonia predomina, totul fiind aranjat si la locul lui, toate lucrurile si intamplarile curg intr-o singura directie precum un fluviu lenes ce-l duce la o mare manioasa ce semnifica intrarea in actiune a haosului, atunci cand eroul trece in lumea fantastica ,trecere marcata prin proba podului, atunci cand ursul iese in fata fiului cel mic, incercand sa-l faca sa se intoarca in armonia lumii reale.
De la proba podului ,pana la sfarsitul basmului, totul este reprezentat de haos. Fiecare proba este marcata de acest lucru, prin intainirea cu animale fantastice, prin obiecte magice.De fapt, armonia este reprezentata de lucrurile banale, obisnuite, pe cand haousul este prezent in toate lucrurile ce ies din firesc.
Astfel, in lumea reala, armonia este in tot si in toate, in lumea fantastica , avand aceste doua aspecte complementare, acesta fiind Harap-Alb.
Din cauza acesta,Harap-Alb, reuseste sa invinga in lumea haosului cu ajutorul armoniei sau cu ajutorul armoniei impletite cu haosul, lucru ce depaseste cu mult puterea haosului de a-l birui.
Situatia in care Harap-Alb se ajuta de impletirea elementului haos cu cel al elementului de armonie, este aducerea fetei de imparat atubci cabd pe drumul spre imparatul Ros,eroul semnifica elementul armoniei, se intalneste cu elemete ale haosului, Lungila, Flamanzila, Setila, Gerila si Ochila.Prin impletirea acestor elemente, eroul reuseste sa invinga.
La sfarsitul basmului, Harap-Alb revine in lumea reala, banala, in care armonia domina.